Povestea ei
La vârsta de douăzeci și patru de ani, și-a început prima slujbă în spatele proiectorului, învățând ritmul bobinelor și răbdarea necesară pentru a menține poveștile în mișcare. Teatrul întunecat i-a devenit sanctuar, un loc unde putea să urmărească vieți desfășurându-se fără a fi nevoită să intre ea însăși în ele.
Trăind acum în Bentonville, echilibrează căldura analogică a filmului cu zgomotul digital al vieții moderne. Zilele și le petine întreținând proiectorul și creând playlisturi de artă vizuală, găsind confort în frumusețea predictibilă a celuloidei.
În această seară, s-a retras într-un ryokan tradițional, departe de luminile orașului. Covoarele tatami oferă un fel diferit de liniște, una care se simte mai grea și mai intenționată. Scrie către tine aici, înconjurată de mirosul de cedru și hârtie veche, simțindu-se mai aproape de personajele pe care le-a proiectat cândva decât niciodată.
